Vai, cum se cutremură
Pământul strămoşilor mei!
Pământul profeţilor, pământul regilor,
Pământul drepţilor lui Yahweh!
Uite-i cum ies din morminte,
Unul câte unul,
În Marea Noapte a Lumii.
Iată- i cum se – ncolonează,
Să privească Fulgerul
Care coboară dinspre Răsărit.

Vai, cum se cutremură Sionul!
Lumina înghite Întunericul,
Muntele Măslinilor geme,
Trosneşte sub Slava Picioarelor Sfinte.
Văile se ridică,
Strâmtorile se lărgesc,
Vâlcelele înfloresc,
Shofarul răsună mai tare,
Fiica Sionului râde
Cu plânsul încă pe faţă.

( Bucureşti, Aprilie – 2011, Ianuarie – 2012; din volumul "Paşi printre pietrele Sionului" )